FETEASCA ALBĂ
Provenienţa: feteasca albă a aparut ca variaţie clonală din soiul Fetească Neagră în spaţiul din zona Moldovei. Astazi se cultivă în majoritatea regiunilor din România, în Moldova şi Ungaria. Este deci un vechi soi românesc care în timp a fost şi este utilizat în continuare pentru producerea de vinuri de calitate. El este un soi timpuriu având nevoie de cca 150-160 de zile de vegetaţie şi de o sumă a temperaturilor utile destul de redusă de cca 1000-1100 grade Celsius, ceea ce îl face pretabil şi în regiunile mai nordice, cu un potenţial mai redus (de ex. Bistriţa).
Soiul este viguros, cu o fertilitate medie, necesită mult lemn (corzi mai lungi şi un număr mai mare de ochi) la tăiere. Rezistă bine la ger, este sensibil la mană.
În Dealu Mare coacerea se realizează în prima jumatate a lunii septembrie.
Strugurii sunt de mărime medie, tronconici uneori aripaţi, cu boabe rotunde de mărime medie –mică de culoare galben-verzui şi cu punct pistilar vizibil.
Producţia la hectar variază între 7-9 tone (poate produce şi mai mult dar în detrimentul calitaţii), caz în care acumulează uşor 200-220 grame zahăr/litru must păstrând în acelaşi timp o aciditate corectă de 3.8- 4.2 gr/litru (exprimată în acid sulfuric) şi un ph de 3.2-3.3.
Mustul ce se obţine oxidează uşor şi de aceeea se impune o grijă deosebită.
Aromele primare sunt citrice, floare de tei, mai apoi evoluează spre flori de câmp, fân proaspăt cosit şi caisă coaptă. Pe lângă arome, vinurile din Fetească Albă se remarcă prin fineţea şi echilibrul deosebit. Este un soi care poate fi maturat în prezenţa lemnului de calitate pentru complexarea aromelor.
Aceste vinuri, în funcţie de cum au fost elaborate pot fi vinuri ce se pun în consum imediat sau pot fi maturate câteva luni în lemn sau sticlă şi ulterior puse pe piaţă, caz în care pot fi învechite câţiva ani.
Ca recomandari culinare, în funcţie de felul vinului, pot însoţi preparate din carne albă, peşte, pot fi aperitive sau pot fi servite cu pită sau mâncăruri gătite uşor picant.